Optimizarea imaginilor pentru SEO înseamnă trei lucruri făcute în ordine: format și dimensiune potrivite fișierului, nume și text alternativ care descriu ce se vede și livrare care nu blochează afișarea paginii. Fără ordinea asta, o galerie frumoasă devine motivul pentru care pagina se încarcă greu și nu apare în căutări de imagini.

Cea mai frecventă situație pe care o vedem la audit nu e că lipsesc imaginile. E că sunt prea multe, prea mari și încărcate direct din camera foto sau din stocurile de pe telefon. Un magazin online cu 40 de produse pe categorie și fotografii de 3-4 MB fiecare devine imposibil de deschis pe date mobile. Iar Google nu tratează viteza ca pe o preferință a utilizatorului, ci ca pe un semnal.

Ce face Google cu o imagine

Google se uită la imagine pe două căi. Prima e Google Search normal, unde imaginea contribuie la evaluarea paginii ca întreg: cât de repede se încarcă, dacă are text alternativ, dacă susține sau nu subiectul paginii. A doua e Google Images, un rezultat separat, unde imaginea concurează cu alte imagini pe aceeași căutare.

Din prima cale rezultă cerințe tehnice: greutate mică, format modern, dimensiuni potrivite locului în care apare. Din a doua rezultă cerințe semantice: nume de fișier descriptiv, atribut alt care spune ce se vede, context textual în jurul imaginii. Cele două cerințe nu se contrazic, dar oamenii tind să le rezolve pe una și să o uite pe cealaltă.

Formatul: WebP în locul JPEG și PNG

WebP este formatul pe care îl recomandăm implicit pentru site-urile pe care lucrăm. Comprimă mai bine decât JPEG la aceeași calitate vizuală și suportă transparența, ca PNG. AVIF merge și mai departe la compresie, dar suportul în plugin-uri WordPress și în fluxurile de editare e încă neuniform, iar câștigul față de WebP nu justifică bătaia de cap în majoritatea proiectelor.

Excepții rezonabile: iconițele și logo-urile care sunt deja vectori rămân SVG. Fotografiile cu multe detalii fine pot cere un WebP la calitate mai mare, nu conversie oarbă. Screenshot-urile cu text în ele rămân PNG dacă textul devine ilizibil la compresie.

Nu recomandăm conversia unui JPEG deja comprimat direct în WebP fără test vizual. Uneori economia e sub 10% și pierzi timp pe ceva ce nu se vede. Alteori scade de la 800 KB la 120 KB și abia atunci apare diferența la încărcare.

Dimensiunea reală, nu cea din bibliotecă

O imagine afișată la 600 de pixeli lățime nu are nevoie să existe pe server la 4000 de pixeli. Aici se pierde bugetul de viteză pe majoritatea site-urilor pe care le preluăm. Cineva a urcat fotografii direct din DSLR, tema le-a redimensionat vizual prin CSS, dar browserul tot descarcă fișierul original.

Ce se face în loc: se redimensionează fizic înainte de urcare la lățimea maximă la care apare imaginea în design, plus un mic tampon pentru ecrane retina. Pentru un banner care apare pe toată lățimea site-ului, asta înseamnă în general între 1600 și 2000 de pixeli, nu 4500. Pentru o miniatură de produs în listă, sub 500 de pixeli e suficient.

WordPress generează automat mai multe dimensiuni și livrează prin atributul srcset varianta potrivită pentru ecran. Funcționează, dar numai dacă originalul urcat nu e disproporționat de mare față de nevoie. Un fișier de 8 MB rămâne 8 MB în bibliotecă, chiar dacă pe pagină se afișează versiunea de 600 de pixeli.

Numele fișierului contează mai puțin decât se crede

Recomandarea clasică este să numești fișierul descriptiv: pantofi-piele-barbati-negri.webp în loc de IMG_20240315_142201.webp. Este corectă și o aplicăm. Este și utilă, mai ales pentru Google Images. Dar nu e un factor major și nu justifică efortul de a redenumi mii de imagini pe un site existent.

Prioritatea în ordine: greutatea fișierului, atributul alt, contextul textual din pagină, apoi numele. Dacă preluăm un magazin cu 3.000 de produse și nume de fișiere generice, nu asta rescriem întâi. Rescriem alt-urile și comprimăm fișierele.

Textul alternativ: pentru cine e, de fapt

Atributul alt are două funcții reale și una supraevaluată. Real: descrie imaginea pentru cititoarele de ecran folosite de persoane cu deficiențe de vedere și apare când imaginea nu se încarcă. Supraevaluată: „ajută la SEO”. Ajută, dar nu în felul în care e prezentat.

Google folosește alt ca să înțeleagă ce se vede și să evalueze relevanța imaginii pentru pagină. Nu îl folosește ca listă de cuvinte cheie. Un alt de tipul „pantofi piele bărbați negri Timișoara cumpără online ieftin” arată ca spam și nu ajută pe nimeni. Un alt de tipul „pantofi de piele neagră pentru bărbați, model Oxford, cusătură dublă” descrie ce se vede și e util și pentru accesibilitate, și pentru Google.

Regula pe care o aplicăm: scrii ce s-ar spune la telefon unei persoane care nu vede imaginea. Nu adaugi keyword-uri care nu au legătură cu imaginea. Pentru imaginile pur decorative, folosești alt gol – alt="" – ca să le sară cititoarele de ecran, nu îl omiți complet.

Lazy loading și ordinea de încărcare

Lazy loading amână descărcarea imaginilor care nu sunt vizibile în ecran până când utilizatorul dă scroll spre ele. În HTML modern se face prin atributul loading="lazy" pe tag-ul de imagine, iar WordPress îl aplică automat pe majoritatea imaginilor din conținut.

Există o excepție care contează pentru Core Web Vitals: imaginea principală din partea de sus a paginii, cea mai mare vizibilă la deschidere, nu trebuie să fie lazy. Ea este de obicei elementul care determină metrica Largest Contentful Paint, timpul până când se afișează cel mai mare bloc de conținut vizibil. Dacă o pui lazy, browserul întârzie descărcarea ei, iar LCP crește. Efectul se vede în raportul Core Web Vitals din Search Console după câteva săptămâni de trafic.

Am văzut situația asta la un client care schimbase tema WordPress fără să ne anunțe. Tema nouă aplica lazy loading pe absolut totul, inclusiv pe hero image. Core Web Vitals a intrat pe roșu la trei săptămâni, până am prins cauza. Nu tema era vinovată, ci setarea implicită.

Ce ne cere clientul și ce descoperim că îi trebuie

Cererea sună de obicei: „vrem să apărem în Google Images cu produsele”. Ce descoperim la audit e că problema nu e vizibilitatea în Images, ci că paginile de produs se încarcă în 8 secunde pe mobil pentru că fiecare are 12 fotografii de 2 MB. Vizibilitatea în Images e a cincea prioritate. Prima e ca oamenii să nu părăsească site-ul înainte să apară butonul de comandă.

Ordinea în care abordăm optimizarea imaginilor pe un magazin online:

1. Compresie și conversie la WebP pentru imaginile existente, cu un plugin care păstrează originalul.
2. Verificarea dimensiunilor reale față de cele urcate; unde e disproporție mare, se regenerează.
3. Configurarea lazy loading corect, cu excepția pentru imaginea principală.
4. Completarea atributelor alt descriptive, prioritar pe paginile care aduc trafic.
5. Adăugarea unui sitemap de imagini, dacă platforma nu îl generează deja.

Numele fișierelor le rescriem doar la imaginile noi. Retroactiv, rar are sens efortul.

Ce nu se poate măsura direct

Google Search Console are un raport separat pentru performanța în Google Images, dar el arată clicurile și afișările totale, nu îți spune care imagine a adus care click. Nu poți deschide raportul și vedea „poza X din articolul Y a fost apăsată de 40 de ori săptămâna asta”. Poți vedea că pagina cutare a primit trafic din tab-ul Images, dar atât.

Corelația între optimizarea imaginilor și trafic se vede în timp, pe agregat, și e greu de izolat de restul modificărilor. Nu e un motiv să nu o faci. E un motiv să nu promiți nimănui un rezultat cuantificat exact din partea asta.

Ce ține de tine, nu de agenție

Fotografiile reale ale produselor și ale echipei nu le poate face agenția. Pentru un cabinet stomatologic, o poză reală a cabinetului contează mai mult decât zece imagini de stoc cu dinți albi perfecți. Pentru un auto service, o fotografie a atelierului cu mecanicii tăi arată altfel decât un template cumpărat.

Ce ne poți da: fotografii de calitate rezonabilă, cu drepturi clare, în număr suficient pentru paginile importante. Ce facem noi: le comprimăm, le redimensionăm, le urcăm cu alt-urile potrivite, verificăm cum se comportă la încărcare. Ce nu putem face în locul tău: să inventăm cum arată realitatea firmei tale.

Dacă te uiți la site-ul tău acum și vezi imagini de stoc peste tot, problema nu e SEO. E că vizitatorul nu are cu ce să te distingă de alți zece care folosesc aceleași poze.

Întrebări frecvente

Pot să folosesc imagini luate de pe Google?

Nu, dacă nu ai licență clară pentru ele. Google Images e un motor de căutare, nu o bibliotecă gratuită. Ce apare acolo aparține cuiva. Riscul e legal, nu tehnic, dar există. Folosește fotografii proprii, imagini din biblioteci cu licență clară sau stocuri gratuite cu atribuire, verificând termenii.

Contează dacă folosesc PNG sau JPEG în loc de WebP?

Contează la greutate. Un PNG folosit pentru o fotografie poate cântări de câteva ori mai mult decât WebP-ul echivalent, fără câștig vizual. Diferența se vede la viteza paginii. Pentru grafice cu zone plate de culoare sau transparență, PNG rămâne rezonabil, dar WebP suportă și el transparența.

Îmi rezolvă un plugin de optimizare toată treaba?

Parțial. Un plugin bun face compresia, conversia la WebP și livrarea prin srcset. Nu îți scrie alt-urile în locul tău, nu decide ce imagini să nu fie lazy și nu îți spune că ai urcat originalul de 8 MB când aveai nevoie de 1600 de pixeli. Plugin-ul e unealta, decizia rămâne umană.

Dacă vrei să vezi cât de greu se încarcă imaginile pe site-ul tău fără să sapi manual, poți începe cu auditul SEO gratuit – verifică automat peste 60 de puncte, inclusiv partea de imagini și viteză. Nu îți spune dacă fotografiile sunt potrivite pentru business-ul tău sau dacă textele alternative descriu ce trebuie; asta rămâne o discuție umană. Dar prinde ce se poate prinde automat.

Regula practică pe care o dăm clienților: înainte să urci o imagine pe site, întreabă-te dacă ai încărca-o pe telefonul cuiva care plătește internetul la megabyte. Dacă răspunsul e nu, mai comprim-o.